Sănătatea mintală a băieților: înțelegerea decalajului dintre suferință și solicitarea de ajutor

De ce sănătatea mintală a băieților merită atenție

Pentru a înțelege sănătatea mintală, este necesar să se acorde atenție modului în care diferite grupuri trăiesc suferința, își exprimă dificultățile și accesează sprijinul. În loc să presupună că toți elevii au aceleași nevoi, profesioniștii din domeniul educației trebuie să pună întrebări și să asculte.

Estimările Organizației Mondiale a Sănătății publicate în 2025, referitoare la anul 2021, arată că rata globală a sinuciderilor, standardizată în funcție de vârstă, a fost de peste două ori mai mare în rândul bărbaților decât în rândul femeilor: 12,3 față de 5,6 decese la 100 000 de locuitori. Eurostat (2026) raportează că bărbații au reprezentat 76,4 % din cele 48 370 de decese prin sinucidere înregistrate în UE în 2023. Aceste cifre acoperă toate grupele de vârstă, nu doar băieții, și nu explică experiențele individuale. Cu toate acestea, ele subliniază importanța înțelegerii barierelor care stau în calea sprijinului.

Cercetările sugerează că respectarea normelor tradiționale de masculinitate poate influența modul în care bărbații trăiesc și își exprimă suferința, precum și decizia de a solicita ajutor (Seidler et al., 2016). Acest lucru nu înseamnă că toți băieții reacționează în același mod. Înseamnă că așteptările legate de gen pot determina ceea ce se simt capabili să exprime și dacă solicitarea de sprijin li se pare acceptabilă.

Cum așteptările legate de gen pot descuraja apelul la ajutor

Mesaje precum „Băieții nu plâng” sau „Fii bărbat” sugerează că băieții ar trebui să fie puternici, independenți și stăpâni pe emoțiile lor. Puterea și independența nu sunt probleme în sine; dificultățile apar atunci când acestea înseamnă să nu-ți arăți niciodată vulnerabilitatea sau să te descurci mereu singur. A cere ajutor poate părea atunci jenant, poate amenința sentimentul de independență al unui băiat sau îl poate expune la judecăți.

Aceste așteptări sunt învățate prin relații, mesaje culturale și interacțiuni cotidiene, în special în copilărie și adolescență. Ele nu sunt nici inevitabile, nici singurele moduri de a fi băiat. Școlile pot contesta normele restrictive fără a stigmatiza masculinitatea, făcând loc unor forme diferite de exprimare a emoțiilor și modalități diverse de a căuta sprijin.

Dincolo de gen: recunoașterea suferinței și sprijinul bazat pe încredere

Printre bariere se numără și dificultatea de a recunoaște suferința, incertitudinea cu privire la serviciile disponibile și îngrijorările legate de confidențialitate sau de reacțiile negative. Unii băieți pot manifesta dificultățile prin iritabilitate, retragere, consum de alcool sau schimbări de comportament, în loc să descrie în mod explicit tristețea sau anxietatea. Aceste semne nu sunt specifice băieților și nu constituie un diagnostic. Concentrarea exclusivă asupra comportamentului poate însă ascunde dificultățile care stau la baza acestuia.

Tinerii pot avea dificultăți în a-și numi experiențele, în a evalua când au nevoie de sprijin sau în a avea încredere că adulții îi vor înțelege. Prietenii, familia și profesorii pot fi accesibili, dar o relație nu oferă automat un sentiment de siguranță. Provocarea nu constă, așadar, pur și simplu în a „îi face pe băieți să vorbească”, ci în a crea condiții în care aceștia să poată recunoaște suferința, să-și comunice nevoile și să obțină ajutorul adecvat (Sheikh et al., 2025).

Cum pot profesioniștii din domeniul educației să sprijine căutarea de ajutor

Căutarea de ajutor ar trebui să fie o parte familiară, practică și acceptată a vieții școlare. Abordările următoare îmbină practica educațională de zi cu zi cu căi clare de sprijin.

1. Puneți sub semnul întrebării normele restrictive de gen. Discutați despre așteptări precum „băieții trebuie să fie întotdeauna puternici” sau „băieții ar trebui să-și rezolve singuri problemele” și explorați efectele acestora asupra bunăstării. Evitați să presupuneți că toți băieții împărtășesc aceste convingeri sau că masculinitatea în sine este dăunătoare. Faceți loc vulnerabilității, grijii și diferitelor moduri de a fi băiat.

2. Reinterpretați solicitarea de ajutor fără a o transforma într-un alt test. Recunoașterea dificultăților și acceptarea sprijinului pot fi discutate ca expresii ale curajului și responsabilității. Cu toate acestea, băieții nu ar trebui să fie nevoiți să-și dovedească puterea pentru a merita ajutor: faptul că au nevoie de sprijin este suficient.

3. Faceți din sănătatea mintală o parte a învățării de zi cu zi. Includeți conversații adecvate vârstei despre emoții, stres și bunăstare în activitățile de rutină, în loc să le abordați doar în momente de criză. Aceste discuții ar trebui să fie relevante pentru toți elevii, nu prezentate ca o preocupare care îi afectează doar pe băieți.

4. Dezvoltați competențele emoționale și explicați sprijinul disponibil. Ajutați elevii să identifice emoțiile și să observe schimbări persistente în starea de spirit, anxietate, retragere sau iritabilitate, fără a încuraja autodiagnosticarea sau diagnosticarea colegilor. Explicați cine poate oferi ajutor în cadrul și în afara școlii și cum pot fi contactați.

5. Folosiți modele de urmat cu care elevii să se poată identifica și care să fie diverse. Prezentați povești despre băieți și bărbați care s-au confruntat cu dificultăți și au căutat sprijin. Includeți persoane de vârste, medii și experiențe diferite, evitând în același timp să sugerați că o singură poveste îi reprezintă pe toți sau că toți elevii ar trebui să ceară ajutor în același mod.

6. Oferiți informații practice și accesibile. Folosiți cartonașe de contact, afișe, povești ilustrate sau coduri QR pentru a răspunde la patru întrebări: Cu cine pot vorbi? Unde pot merge? Cum pot iniția conversația? Ce se întâmplă în continuare? Asigurați-vă că limbajul și formatele reflectă identități, medii culturale și nevoi de sprijin diferite.

7. Oferiți modalități fără presiune de a exersa solicitarea de ajutor. Folosiți scenarii ipotetice, întrebări anonime și subiecte de conversație care nu necesită dezvăluirea de informații personale. Elevii ar putea exersa să spună: „Nu m-am simțit în apele mele în ultima vreme. Putem vorbi?” Oferiți conversații individuale acolo unde este posibil; accesul la sprijin nu ar trebui să depindă de vorbirea în fața colegilor.

8. Acționați ca o punte către îngrijirea adecvată. Ascultați cu respect, luați în serios preocupările și explicați confidențialitatea și limitele acesteia. Discutați pașii următori cu elevul ori de câte ori este posibil și urmați procedurile de protecție și de îndrumare. Profesioniștii din domeniul educației nu ar trebui să pună diagnostice, iar colegii nu ar trebui să fie obligați să evalueze riscul sau să gestioneze singuri suferința altui elev.

9. Implicați elevii în conceperea inițiativelor școlare. Evaluarea ar trebui să ia în considerare nu numai atitudinile, ci și faptul dacă elevii știu cui să se adreseze, înțeleg cum să acceseze ajutorul și pot obține acest ajutor atunci când este necesar.

Transformarea bunăstării într-o prioritate la nivelul întregii școli

Nu se așteaptă ca profesioniștii din domeniul educației să înlocuiască îngrijirea specializată. Rolul lor este de a crea medii de învățare sigure și incluzive, care să îi ajute pe elevi să recunoască momentele de suferință, să-și comunice nevoile și să aibă acces la sprijinul adecvat. Acest lucru include înțelegerea modului în care așteptările legate de gen pot influența reacțiile băieților la dificultățile emoționale.

Interacțiunile de zi cu zi contează. Adulții pot consolida ideea că băieții trebuie să facă față singuri, sau pot arăta, prin răspunsuri respectuoase, că vulnerabilitatea și solicitarea de ajutor sunt acceptabile. Sprijinul trebuie, de asemenea, să fie ușor de înțeles, primitor și de încredere, cu informații clare despre acces, confidențialitate și ce urmează.

Această activitate nu poate depinde de profesori individuali sau de activități izolate. Politicile, rutinele și relațiile școlare ar trebui să plaseze bunăstarea socială și emoțională în centrul priorităților educaționale, susținute de colaborarea în cadrul comunității școlare și de legăturile cu serviciile adecvate. O abordare la nivelul întregii școli leagă promovarea sănătății mintale de eforturile de a combate stereotipurile restrictive de gen (Keating & Baker, 2025).

Crearea acestor condiții înseamnă mai mult decât a reacționa atunci când suferința devine vizibilă. Înseamnă a face din incluziune, bunăstare și accesul la sprijin o parte integrantă a vieții școlare, elemente centrale pentru obiectivele proiectului SAFEBOT.

Referințe

Eurostat. (2026, September 9). Deaths by suicide in the EU: A slight decline in 2023. https://ec.europa.eu/eurostat/web/products-eurostat-news/w/edn-20260909-1

Keating, S., & Baker, C. R. (2025). Gender equality matters: A precious “GEM” to tackle gender inequality through a whole-school community educational programme. Educational Review, 77(3), 710–730. https://doi.org/10.1080/00131911.2023.2224939

Seidler, Z. E., Dawes, A. J., Rice, S. M., Oliffe, J. L., & Dhillon, H. M. (2016). The role of masculinity in men’s help-seeking for depression: A systematic review. Clinical Psychology Review, 49, 106–118. https://doi.org/10.1016/j.cpr.2016.09.002

Sheikh, A., Payne-Cook, C., Lisk, S., Carter, B., & Brown, J. S. L. (2025). Why do young men not seek help for affective mental health issues? A systematic review of perceived barriers and facilitators among adolescent boys and young men. European Child & Adolescent Psychiatry, 34(2), 565–583. https://doi.org/10.1007/s00787-024-02520-9

World Health Organisation. (2025). Suicide worldwide in 2021: Global health estimates. https://www.who.int/publications/i/item/9789240110069

Menu

Finanțat de Uniunea Europeană. Punctele de vedere și opiniile exprimate aparțin, însă, exclusiv autorului (autorilor) și nu reflectă neapărat punctele de vedere și opiniile Uniunii Europene sau ale Servicio Español para la Internacionalización de la Educación (SEPIE). Nici Uniunea Europeană și nici SEPIE nu pot fi considerate răspunzătoare pentru acestea.
Cod proiect: 2025-1-ES01-KA220-SCH-000357214